Am uitat parola!
De ce sa ma inregistrez?

Intreaba primarul

Aici poti pune o intrebare domnului primar Danut Groza


STV

Televiziunea locala Sannicolau Mare


Facebook

Pagina oficiala a Primariei orasului Sannicolau Mare



 Sannicolau Mare




Sânnicolau Mare

evolutia numarului de locuitori


EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE LOCUITORI

Populaţia localităţii, fiind asezată într-o zonă istorică destul de zbuciumată, în funcţie de etapele parcurse, a suferit mereu modificări în evoluţia sa numerică. Izvoarele istorice ale Evului Mediu nu ne pun la dispoziţie statistici reale privind numărul de locuitori, ci numai după anul 1770, când contele Clary, din Timisoara începe să consemneze statistici în conscripţia despre Districtul Cenad din care face parte si localitatea Sânnicolau Mare.

Evaluări cu privire la populaţie avem din timpul stăpânirii otomane, din jurul mijlocului secolului al XVI–lea, când deftendarul turcesc al Timisoarei, dintre anii 1557–1558, desemnează că în localitate existau 30 copii de familie (într-o familie erau si trei generaţii), erau înstăriţi si aveau case cu cos, iar ceilalţi locuitori nu erau luaţi în considerare, cei care trăiau în bordee.

În 1716, când stăpânirea otomană este înlocuită cu cea habsburgică, localitatea se numea Sf. Nicolau Velki si avea 30 de case, (6) denumire după numele sârbilor din Sighet. Începând cu 1752, se populează partea de vest a localităţii cu colonisti germani svabi, care vor forma mai târziu Comuna Germană.

În anul 1776, localitatea avea un număr de 616 case, ceea ce echivala cu o populaţie de 2.200–2.600 de locuitori. În anul 1787, dispunem de prima cifră concretă referitoare la populaţie, dar numai pentru Sânnicolau Sârbesc de 5.416 locuitori. Numărul caselor era de 853, iar al familiilor de 898. În perioada 1701–1787, numărul caselor a crescut foarte mult, de la 30 la 833, deci de 28,43 ori.

La aceasta a contribuit dezvoltarea economică puternică a regiunii în secolul al XVIII – lea odată cu venirea administraţiei austriece. Această dezvoltare se datorează, în primul rând colonizărilor, dar nu numai cu populaţie germană, ci si români, maghiari, sârbi, bulgari un adevărat mozaic etnic si religios. Dezvoltarea aceasta contrastează puternic cu perioada de stagnare si chiar regres demografic si economic după 161, de ani de stăpânire turcească.

În 1792, s-a aflat de populaţia Sânnicolaului German de 1.890 locuitori, exclusiv germani. Fiind o diferenţa de cinci ani faţă de populaţia Sânnicolau Mare, nu putem face totalul (care ar fi de 7.306), însă putem estima că la sfârsitul secolului al XVIII era posibilă o populaţie totală de aproximativ 7.000 locuitori.

În următorii 50 de ani, populaţia totală ajunge la 9.912 locuitori, în 1839 fiind prima cifră concretă referitoare la totalul populaţiei. Din totalul de 9.912 locuitori, 8.306 erau din Sânnicolau, iar 1.606 erau din Sânnicolau German. (13) Fiind comune fără hotar între ele, prin căsătoriile mixte încep si într-o parte si din alta , să migreze persoane, care au schimbat evoluţia numerică, pe etnii.

Începând cu 1839, avem date fixe găsite în documentele vremii, inclusiv în cele bisericesti. Numărul si ritmurile de crestere între 1839–1869 erau de 10,82% în Sânnicolau chiar de 18,49% în Sânnicolau German. În 1866 bântuie ciuma si tifosul care seceră vieţi omenesti modifică structura populaţiei.

Dezvoltarea, în perioada 1787–1893, se datorează faptului că la 11 iunie 1787, Sânnicolau Mare a primit dreptul de târg de ţară, iar în 1807 prefectura judeţului se mută de la Becicherecul Mare (Zrenjamin-Iugoslavia) la Sânnicolau până în 1821. În acea perioadă Sânnicolau se mai numea si Sânnicolau Sârbesc. A crescut numărul meseriilor si breslelor. Dezvoltarea manufacturilor a impus si dezvoltarea comerţului. În această perioadă, din punct de vedere comercial localitatea era considerată egală cu localităţile Szeged, Arad si chiar Timisoara. La sfârsitul secolului al XVIII–lea sosesc mai multe familii de macedoromâni si greci din Macedonia. Se estimau 427 de greci cu nume ca: Diamandi, Scarlato, Gheorghiades etc. Dintre românii macedoneni fraţii Kiril si Cristofor Nako erau cei mai bogaţi. Ei făceau comerţ cu vite direct cu Viena. În 1871 cumpără de la Camera Erarială a statului, prin licitaţie publică, domeniul din Sânnicolau Mare.

La 27 februarie 1784, Împăratul Josif la II–lea îl ridică pe Cristofor Nako la rang de nobil "nemes" de Sânnicolau Mare, iar fiul lui Cristofor Nako, Alexandru primeste titlul de conte "grof" la 26.02.1813. Toate acestea au avut un scop, în cele din urmă, benefic pentru localitate. Aceasta si-a mărit personalitatea în rândul claselor aristocratice, aducând si capital pentru investiţii, deci a dus si la mărirea forţei de muncă si la cresterea numărului populaţiei.


Contact: site@sannicolau-mare.ro
Asteptam la aceasta adresa orice sugestie sau reclamatie legata de acest site
Copyright:
Muntean Cozmin 2010
contact: kkozmin@yahoo.com